George Simion și Călin Georgescu utilizează un nou slogan politic prin care susțin că România nu mai este a românilor. Această teză, adoptată și de AUR, este prezentată ca o necesitate de a scăpa de ceea ce liderii politici descriu drept un jug impus de străini. Mesajul este transmis către un număr tot mai mare de cetățeni, încercând să definească proprietatea asupra patriei într-un mod care implică o respingere a influențelor externe.
Analiza contextului istoric relevă faptul că ideea de a alunga investitorii străini sub pretextul protejării țării a fost utilizată în trecut. În perioadele conduse de figura politică Iliescu, Dragnea sau Adrian Năstase, s-au produs situații în care marii investitori au fost îndepărtați. Totodată, în acele vremuri, au existat scheme de tip FNI, Caritas sau Bancorex, prin care cetățenii români și-au pierdut economiile, în timp ce fabrici și combine erau vândute la prețuri reduse.
Călin Georgescu a promovat ideea de naționalizare a activelor prin anularea marilor privatizări deja efectuate. Aceste procese de privatizare au avut loc în perioada de tranziție, înainte de momentul în care România a devenit membră a Uniunii Europene în anul 2007. Această strategie de politică economică se aliniază cu retorica de protecționism extrem, oferind o alternativă la modelul de economie de piață integrat în structurile europene actuale.
Regimul comunist condus de Ceaușescu este menționat ca un punct de comparație pentru perioada în care statul controla resursele. Deși se vorbea despre faptul că hotelurile aparțineau întregului popor, realitatea era marcată de lipsuri majore, precum lipsa apei calde sau dificultatea de a călători în afara granițelor. În acea epocă, resursele erau controlate de nomenclatura comunistă, în timp ce restul populației se confrunta cu sărăcia și lipsa de confort.
Criticii avertizează că liderii care folosesc aceste promisiuni de conținut gol vor dori, odată ajunși la putere, să păstreze controlul asupra statului. Există temerea că aceștia nu vor mai părăsi funcțiile ocupate, amintind de experiența cu regimurile totalitare care au promis binele poporului, dar au instaurat teroarea timp de 50 de ani. Această retorică este văzută ca o metodă de manipulare a sentimentelor naționaliste.
Contextul politic actual este marcat de o competiție intensă între forțele de guvernare și opoziția naționalistă. În timp ce partidele tradiționale gestionează structurile de stat, grupări precum AUR caută să capitalizeze pe nemulțumirile sociale prin sloganuri de tipul „Uniți cu toți / Să scăpăm de hoți”, manifestate chiar și prin proteste în fața Primăriei Capitalei.
