Avocatul fostului candidat la alegerile prezidențiale, Călin Georgescu, a utilizat o strategie de apărare neobișnuită în cadrul unui proces judiciar. Acesta a făcut trimitere la o scenă emblematică din mediul juridic american, provenită dintr-un film de succes de la Hollywood. Această abordare a fost menită să influențeze modul în care magistratul privește situația inculpatului în contextul cererii de măsuri preventive.
Strategia de apărare s-a bazat pe filmul „A Time to Kill”, lansat în 1996, care este și un roman cunoscut. Avocatul i-a propus judecătorului un exercițiu de imaginație, inspirat din pledoaria finală a producției cinematografice. În film, avocatul le cere juraților să închidă ochii și să imagineze că victima nu este de culoare, pentru a vedea dacă soluția juridică ar rămâne aceeași.
În cadrul procesului, apărarea a solicitat ca judecătorul de drepturi și libertăți să facă un exercițiu similar de imaginație. Obiectivul a fost ca magistratul să nu îl vadă pe Călin Georgescu în persoana sa reală, ci să imagineze că în fața sa se află un alt inculpat. Această tehnică a fost utilizată pentru a argumenta că măsurile severe nu sunt justificate în cazul său.
Magistratul Claudiu Corobană, de la Tribunalul București, a analizat propunerea de control judiciar pentru Călin Georgescu și pentru omul de afaceri Ionel Rusen. Aceștia sunt implicați într-un dosar în care ar fi înșelat pe Răzvan Leu cu suma de 1,1 milioane de euro. Totodată, există un dosar deschis de DIICOT în care fostul candidat ar fi chemat un tehnician la vila sa pentru a căuta tehnici de ascultare.
În urma argumentelor prezentate, judecătorul a decis ca inculpații să fie cercetați de DIICOT în libertate. Apărarea a susținut că măsura arestului la domiciliu sau controlul judiciar sunt variante mult mai puțin severe și absolut suficiente pentru a garanta buna desfășurare a urmării penale. Magistratul a respins astfel propunerea pentru cea mai drastică măsură preventivă, optând pentru o soluție mai permisivă.
Aceste proceduri juridice de control judiciar și control de risc apar frecvent în dosarele de fraudă sau în cele care implică prejudicii financiare mari. În sistemul de justiție românesc, magistrații evaluează constant necesitatea măsurilor preventive în funcție de probele disponibile și de riscul de fugă sau de influențare a probelor, încercând să echilibreze drepturile inculpatului cu necesitățile anchetei penale.
