Economistul Cristian Păun a propus cinci direcții de reformă urgentă pentru România, criticând abordările actuale ale politicii. Acesta consideră că simpla comasarea localităților cu sub 1.500 de locuitori, propusă de PSD, este insuficientă pentru eficientizarea cheltuielilor publice. Conform specialistului, procesul de reformă trebuie să fie mult mai amplu, vizând atât administrația centrală, cât și cea locală, pentru a asigura o utilizare corectă a banilor publici și a serviciilor oferite cetățenilor.
În ceea ce privește structura administrativă, Cristian Păun susține că este necesară o reformă administrativ-teritorială radicală. El propune renunțarea la aproximativ două treimi din numărul actual de județe, cu obiectivul de a ajunge la un total de circa 15 județe. Această măsură ar reprezenta un pas consistent în reorganizarea țării. Totodată, economistul recomandă reducerea numărului de parlamentari la 300 de persoane sau chiar trecerea la un sistem unicameral, având în vedere existența parlamentarilor europeni.
La nivelul administrației centrale, specialistul critică tendința de a crea noi instituții în loc de simplificarea celor existente. El a menționat că Guvernul Niculescu propune patru agenții noi, inclusiv una pentru SAFE la nivelul SGG, ceea ce consideră o direcție inversă față de nevoile țării. Cristian Păun sugerează că multe agenții se suprapun, oferind ca exemplu sectorul financiar unde există Fondul de Garantare, Fondul de Contragarantare, Banca de Investiții, trei bănci de stat și Compania Națională de Investiții, instituții care ar trebui comasate.
O altă recomandare majoră vizează privatizarea companiilor de stat, în special în sectorul energetic. Cristian Păun susține că statul nu ar trebui să dețină mijloace de producție sau să fie producător de energie, ci ar putea exercita controlul prin ANRE. El propune ca producția de energie să fie listată pe bursă, permițând cetățenilor să investească pe piața liberă. Această strategie ar preveni concentrarea puterii în mâinile politicii, deoarece reformele propuse ar duce la pierderea de putere și de bani a politicanilor.
Analiza sa subliniază faptul că societatea civilă trebuie să se implice activ pentru a impune aceste schimbări. Fără o discuție coerentă, politicianul român nu are niciun interes să implementeze reforme care îi afectează poziția. Cristian Păun avertizează că, în absența acestor măsuri, riscul este ca societatea să fie „prostuită la infinit” de politicii care gestionează sistemul de 36 de ani. Reformele trebuie să vizeze atât structura Parlamentului, cât și eficiența agențiilor de la nivel central și local.
Discuțiile despre reformele administrației și gestionarea resurselor publice apar într-un context de tensiuni politice constante. În perioada recentă, partidele au avut schimburi de acuzații privind numirile în companiile de stat și blocarea unor proceduri parlamentare. Aceste conflicte între PSD și USR reflectă dificultatea de a ajunge la un consens privind direcțiile de dezvoltare economică și administrativă ale țării.
