Propunerea PSD de a comasa unitățile administrativ-teritoriale care au sub 1.500 de locuitori este o măsură insuficientă pentru o reformă reală a aparatului administrativ, susține expertul Victor Giosan. Acesta, care a fost consilier pentru reforma administrației publice la Cancelaria premierului Ilie Bolojan, consideră că o restructurare autentică ar trebui să vizeze entități cu o dimensiune minimă de 5.000 sau chiar 7.000 de locuitori. Fără un plan complet, scepticismul rămâne ridicat în ceea ce privește eficiența acestui proces.
Victor Giosan explică faptul că pragul de 1.500 de locuitori pare ales special pentru a nu speria primarii, deoarece o limită de 5.000 de locuitori ar implica eliminarea a aproximativ 80% din primării. Expertul menționează că, conform studiilor internaționale, o primărie ar trebui să aibă între 10.000 și 15.000 de locuitori pentru a furniza servicii eficiente. Deși fuziunea ar putea crește capacitatea instituțională și resursele pentru angajarea unor specialiști, precum arhitecți sau urbaniști, beneficiile ar fi limitate.
În ceea ce privește impactul financiar, Victor Giosan este rezervat cu privire la posibilitatea obținerii unor economii substanțiale la bugetul de stat. El susține că, din cauza numărului mic de entități care ar fi afectate prin pragul de 1.500 de locuitori, beneficiul financiar va fi minim. Totuși, expertul subliniază că principalul avantaj al comasării ar putea fi o mai bună utilizare a banilor, prin crearea unor entități mai puternice economic și administrativ.
Expertul avertizează că o reformă de acest tip trebuie făcută prin asumarea răspunderii pentru a evita transformarea legii într-un „Frankenstein” prin modificări parlamentare. Victor Giosan menționează că o comasare voluntară necesită stimulente financiare, ceea ce implică costuri suplimentare, iar o variantă normativă ar fi mai eficientă. El propune și implementarea unei „ghilotine” după câțiva ani pentru a forța trecerea la comasarea obligatorie dacă entitățile nu se unesc voluntar.
Pe lângă fuziunea localităților, Victor Giosan consideră că reforma trebuie să abordeze și problemele legate de sistemul electoral, care actual consolidează oligarhiile locale. El menționează necesitatea de a rezolva transparența finanțării investițiilor publice, precum cele din banii Anghel Saligny, și de a îmbunătăți eficiența cheltuielilor. Fără o schimbare a modului în care funcționarea politică locală este stimulată, simpla fuziune a unor unități administrative nu va produce rezultate durabile.
În România, structura administrativă este definită de două niveluri subnaționale: cel local și cel județean, conform Constituției. Discuțiile privind regionalizarea sau reducerea numărului de județe sunt complexe, implicând fie transformarea regiunilor de dezvoltare în unități mai mari, fie utilizarea unor criterii culturale și istorice. Aceste reforme de nivel superior sunt adesea îngreunate de constrângeri constituționale și de sensibilitățile politice ale diverselor minorități.
