Valeriu Stoica a descris guvernul condus de Luca Niculescu ca fiind o coaliție atipică, formată între PSD și Nicușor Dan. Fostul președinte PNL a declarat că acest executiv nu a apărut din neant, având rădăcini mai vechi, înainte de moțiunea de cenzură din luna mai. Stoica estimează că acest guvern ar putea rezista până în anul 2028, cu excepția cazului în care Luca Niculescu va decide să își dea demisia la un moment dat.
Conform analizei lui Valeriu Stoica, Luca Niculescu funcționează ca un instrument pentru realizarea coaliției de guvernare dintre președintele Nicușor Dan și PSD. Această alianță a fost construită pentru a evita o guvernare formată din PSD și AUR. Președintele a considerat că o eventuală uniune între aceste două partide ar reprezenta o invitație permanentă către suspendarea președintelui, motiv pentru care a căutat alternative de guvernare.
PSD ar fi acționat din temeri legate de succesul politic al lui Ilie Bolojan și al PNL. Partidul s-a temut de posibila decuplare de la rețelele conectate la bugetul de stat și la fondurile europene, pe care PSD le controlează de mult timp. În același timp, Nicușor Dan a fost motivat de dorința de a preveni creșterea ponderii în simpatia publică a lui Ilie Bolojan.
În cadrul PNL au existat disidenți care au încercat să joace atât cu PSD, cât și cu Nicușor Dan. Aceștia sperau să poată reface vechea coaliție de guvernare din perioada Iohannis, revenind la pozițiile anterioare. Totuși, Valeriu Stoica susține că acest calcul a fost greșit, deoarece majoritatea membrilor PNL au ales o cale de autonomizare și independență față de PSD și față de președinte.
Valeriu Stoica a criticat și pasivitatea lui Nicușor Dan în perioada pregătirii moțiunii de cenzură. Deși nu l-a acuzat direct de complicitate, fostul lider PNL a afirmat că lipsa de reacție a președintelui a fost una de complicitate. Ulterior, când refacerea vechii coaliții a devenit imposibilă, președintele a încercat să găsească o formulă care să blocheze accesul AUR la guvernare, ajungând la varianta actuală.
Contextul politic actual este marcat de o competiție intensă pentru controlul resurselor publice și de încercările partidelor de a-și securiza electoratul. Tensiunile dintre forțele de guvernare și opoziție au fost accentuate de moțiunile de cenzură și de schimbările de la nivelul prim-miniștrilor. Aceste dinamici de putere influențează direct stabilitatea executivului și capacitatea de implementare a reformelor propuse de partidele din coaliție.
