Sociologul Sebastian Lăzăroiu a oferit luni, 9 noiembrie, o analiză asupra structurii reale a Executivului, susținând că funcția de prim-ministru este ocupată doar de fațadă de Luca Niculescu. În viziunea expertului, ierarhia oficială de la vârful Guvernului este contrazisă de realitatea din teren, deoarece frâiele administrative și decizionale se află, de fapt, în mâinile social-democratului Marian Neacșu, actualul ministru al Afacerilor Interne.
Conform analizei lui Sebastian Lăzăroiu, Luca Niculescu joacă un rol de paratrăsnet politic, în timp ce coordonarea executivă este gestionată de Marian Neacșu. Sociologul a declarat că actualul ministru de la Interne este cel care conduce Guvernul și că acesta este foarte bun pe partea de administrație, chiar dacă nu este o persoană foarte vorbăreță. Astfel, deciziile majore rămân sub controlul reprezentantului PSD.
Dincolo de managementul intern, componenta de comunicare publică și vectorul de imagine al întregului Executiv revin lui Sorin Grindeanu. Lăzăroiu explică faptul că acesta preia controlul narativ și dictează agenda publică a echipei guvernamentale, fiind cel care transmite mesajele politice despre ce trebuie făcut. În opinia sociologului, această strategie permite PSD să se împăuneze cu succesul în cazul în care lucrurile merg bine.
Structura guvernamentală reflectă, de asemenea, compromisuri care depășesc sfera partidelor tradiționale, incluzând elemente de legătură cu președintele. Sebastian Lăzăroiu a descris actualul guvern ca fiind unul de tip „Nicușor Dan – PSD”, menționând prezența unor oameni din partea acestuia în portofoliile cheie. Un exemplu relevant este ministrul Finanțelor, Nazare, care nu aparține partidului PSD.
Privind spre perspectivele electorale din anul 2028, calculele politice vizează fragmentarea opoziției de dreapta pentru a evita o alianță între PNL și USR. Sebastian Lăzăroiu estimează că o astfel de uniune ar putea atinge un prag de 30% sau mai mult, ceea ce ar putea destabiliza poziția social-democraților. PSD ar dori ca acești parteneri să meargă separat, pentru a nu fi izolați pe locul trei în urma unei eventuale majorități.
Contextul politic actual este marcat de încercări de reorganizare a forțelor de dreapta, în condiții de competiție intensă pentru votul de la viitoarele alegeri. În acest peisaj, partidele caută noi configurații pentru a contracara dominanța partidelor mari. Această dinamică de culise este esențială pentru stabilirea viitoarelor alianțe de guvernare și pentru supraviețuirea politică a actorilor implicați în procesul electoral.
